Speciismul: între capitalism și tradiție

Termenul de speciism a fost folosit pentru prima datӑ de psihologul Richard Ryder în 1973, folosindu-l pentru a defini discriminarea la care sunt supuse speciile non-umane. În timp, cuvântul a primit numeroase interpretӑri, unele mai radicale, altele mai puțin, dar a rӑmas un termen foarte folosit de cӑtre activiștii pentru drepturile animalelor pentru a defini relația de exploatare dintre oameni și animale. Definiția asupra cӑruia am ales sӑ mӑ opresc și care mi se pare cea mai revelatoare este urmӑtoarea: „Speciismul este ideologia care face sӑ parӑ drept normalӑ și naturalӑ exploatarea și discriminarea membrilor altor specii.” El este motorul din spatele exploatӑrii animalelor și este cel mai greu de trecut obstacol când vine vorba de schimbarea felului în care marea majoritate a oamenilor vӑd animalele.

Drepturile animalelor și lupta socialӑ

Drepturile animalelor, ideea conform cӑreia toate animalele au dreptul sӑ își trӑiascӑ viața fӑrӑ intervenția omului. O idee care a stat de-a lungul timpului în centrul multor polemici și care a fost de nenumӑrate ori ținta unor critici, uneori fondate, alteori mai puțin, dar o idee care a trezit întotdeuna pasiuni de ambele tabere. Etichetatӑ ca și o mișcare anti-umanistӑ, sau perceputӑ ca și o mișcare pur consumeristӑ, mișcarea pentru drepturile animalelor a rӑmas oarecum în afara spectrului mișcӑrilor sociale mai generale. Dar este diferența dintre mișcӑrile sociale adresate oamenilor și cea pentru eliberarea animalelor chiar atât de mare?

Flyer VA #1

Aici este textul de la primul flyer făcut ca şi Vocea Animalelor.

Relaţia dintre omul modern şi celelalte animale a reprezentat întodeauna o mare contradicţie. Pretindem că ne iubim animalele de companie şi animalele în general, condamnăm oamenii care abuzează animale şi ne învăţăm copiii să le preţuiască şi să se ataşeze de ele, toate astea în timp ce, în spatele uşilor închise, le supunem unor cruzimi şi torturi inimaginabile.